Peste tot am auzit de mitul bărbatului de 30 de ani, frumos, deștept și cu bani. Să fie doar o legendă sau vreun specimen pe cale de dispariție care trăiește în vreo rezervație naturală?
Încă mai există prejudecăți care spun că bărbatul care a trecut de o anumita vârstă și nu s-a căsătorit e dubios, ascunde ceva, ceva nu este în regulă cu el, căci altfel cineva l-ar fi luat de bărbat, s-ar fi găsit și pentru el un suflet pereche dacă ar fi fost “de calitate”. Pentru că la vârsta asta mai sunt liberi doar căsătoriți, ori divorțați, ori cu lipsuri majore, materiale, sexuale, intelectuale sau, cine știe,…poate cei cărora nu le plac femeile.
Cum ar arăta prototipul unui astfel de bărbat? Are o slujba bună, e asociat la o mare companie de succes din centrul orașului și-și bea cafeaua dimineața privind prin geamurile fumurii ale unui zgârie nori, în timp ce gândește că nu e departe ziua când va fi pe cont propriu, când toată afacerea va fi a lui, lucrează la asta.
Are un apartament drăguț, specific burlăcesc, într-o zonă selectă, un Volvo lucios nou-nouț, haine frumoase de firmă, și mult, mult timp liber în care să se distreze. Are o agenda plină cu numerele de telefon ale fetelor cu care se întâlnește și în fiecare seară ia cina cu una dintre ele la un restaurant bun.
Nu, nu duce lipsa de viață amoroasă, chiar dacă și-ar schimba partenera în fiecare noapte, timp de o lună tot nu ar epuiza lista. Asta chiar dacă nu le pune la socoteala pe cele câteva stewardese care-l plac, dar sunt mai tot timpul plecate și niște fete care fac modelling pe plajă și cu care se întâlnește doar în week-end-uri.
E un burlac modern care frecventează un club de elita cu piscină, saună, sala de forță și masaj, și nu-l grăbește nimeni în timp ce încearcă toate tehnicile moderne de relaxare. Are tot ceea ce-și poate dori un tânăr de la viata, și totuși…parcă nu este destul…
Din existenta lui luxoasă de burlac lipsește ceva. În adâncul inimii celui mai convins burlac se strecoară întrebarea dacă el este complet, dacă nu cumva pierde ceva prin faptul ca nu se însoară. Faptul ca toți ceilalți au făcut-o îl face vulnerabil la aceasta nesiguranță interioară. Și-a dat seama ca are o nevoie stringentă de a spune oricui îl ascultă care-i sunt frustrările, speranțele, anxietățile și trăirile interioare.
El poate avea totul în viață, tot ce se poate cumpăra cu bani, căsătoria este singura experiență, însă, pe care nu o poate avea fără să-și riște libertatea. Și nici nu ar putea renunța la ea ca la o mașină scumpă, dar care și-a pierdut perioada de garanție.
Pentru că în interiorul fiecărui bărbat trăiește un băiețel care nu a uitat gustul mâncării preparate de mama lui, cu dragoste, numai și numai pentru el. Nu a uitat aroma prăjiturilor ți fripturilor pregătite de singura femeie din viața lui, și încă simte mana ei calda pe fruntea lui dimineața devreme. Nu a uitat cum primea iubirea necondiționat, cum nu era necesar să fie adorabil, frumos, fermecător, plin de viață și umor, mereu bine-dispus și cu un zâmbet în coltul gurii. Cum era acceptat chiar dacă nu era perfect și iubit fără să i se ceară nimic în schimb.
Da, a realizat că are nevoie de o femeie care sa fie numai a lui, care să-i acorde importanță maximă și exclusivitate, în fața căreia să nu-i fie frică să fie el, natural, fără să fie nevoie să facă un efort pentru a fi plăcut. O femeie care sa-l accepte, sa-l respecte, sa-l aprecieze și care să-l iubească așa cum este el. Numai că aceasta femeie întârzie să apară pentru simplul motiv că nu crede că el există.
