Ce este fericirea? Te întrebi singură în acele nopți în care oboseala s-a instalat complet în trupul tău și în sufletul tău, după o zi lungă de munca. Viața ta plină de stres și de emoții puternice, te face să te întrebi: “Oare trăiesc?” “Aceasta este viața?” Te cuprinde tristețea și-ai vrea să depășești granițele, să visezi, să atingi acele vise în care ești prințesa din poveste, înconjurată de lucruri frumoase, magice și mai ales, de un Făt Frumos care te acoperă cu o mantie de afecțiune, cuvinte frumoase și iubire.
Dar deschizând ochii vezi realitatea și lângă tine pe omul de care te-ai îndrăgostit, cu defectele și calitățile sale, la rândul lui obosit în lupta vieții de familie, pentru cei pe care-i iubește, dar plin de dăruire și iubire. Și-ți vine în acele momente să-l trezești și să-i spui din toată inima: Trăiesc! Iubește-mă!, dar văzându-l la fel de obosit, te mulțumești doar să-l îmbrățișezi. În pătuțurile lor, dormind profund, îți regăsești copiii, acele ființe umane care te umplu de bucurii, de realizări și, mai ales, de momente în care ți-ai dori să ai o mie de mâini pentru a avea grijă de ei, pentru a-i proteja de răutățile lumii și pentru a fi veșnic înconjurată de glasul și năzdrăvăniile lor.
Te lași pătrunsă de meditație și-ți dai seama că acea monotonie a vieții tale, un continuu amestec de agitație și stres, se transformă într-o mare dorință de a avea sănătate și forța suficientă pentru a avea grija de cei dragi. Realizezi, de fapt, că iubești cu atâta putere, încât ți-ai dori să ai aripi și să zbori în fiecare loc unde se afla cei dragi, să intri în gândurile lor, să cunoști fiecare părticică de inima lor, și să-i cuprinzi ca într-un val de iubire mult mai mare decât cel pe care-l oferi zilnic.
”Aceasta este fericirea!”, îți răspunzi cu sensibilitate și cu convingere, simțindu-i în inima ta pe care pe care-i iubești atât de mult. Te ridici din pat noaptea și mergi să-ți veghezi copiii, le dai acel magic sărut de noapte bună și te întorci lângă soțul tău, pe care îl acoperi cu afecțiune și dragoste, iar el simțindu-te, te îmbrățișează și te strânge la pieptul său, ca pe una dintre cele mai fragile și dulci ființe ale acestui pământ. Atunci simți toată fericirea din jurul tău, pentru că iubești și ești iubită.
Viața este de multe ori foarte dură cu noi, cu cei dragi, cu mediul înconjurător, dar dacă trăim în așa fel încât să împărtășim emoții și sentimente, unind acel nucleu familiar, îmbrățișând momentele triste și trecând peste ele, ne vom da seama de un lucru foarte important. Vom realiza tocmai ceea ce am dorit sa subliniez prin acest articol, și anume că dăruind, primim iubire și căldură sufletească. Știm, deci, ce reprezintă fericirea și în ce mod o putem atinge în viața asta.
