Nu mai știu în care moment cineva mi-a indus că ar fi vorba despre fantome. Poate chiar titlul. Iar acesta, împreună cu îndemnul “citește cartea despre care vorbește toată lumea”, m-a făcut să vreau. Să vreau să citesc, la ce vă gândeați? Și-am deschis-o ca pe pomul lăudat, că doar cartea a isterizat femeile din 37 de țări în 40 de milioane de exemplare vândute în doar 4 luni. N-am vrut să mă simt ca și cum aș fi lipsit de la vreun eveniment la care a participat tot restul lumii, așa că iată-mă instalată comod în pat cu o rezervă de prăjituri și-o sticlă mare de suc.
Începe frumos, adolescentin, cu gândurile, sentimentele și emoțiile unei virgine față-n față cu un bărbat frumos, total întâmplător și “obscen de bogat”. Mi-aduce aminte de debutul unei anumite povești cu vampiri, aceeași idilă care se naște între un El și o Ea, aparent nepotriviți, dar dovedit apoi ca fiind născuți unul pentru celălalt. Clasica poveste dintre o Cenușăreasă care nu știa cât de e frumoasă și un prinț sătul să fie vânat de toate fetele de împărt din Ținut.
Restul poveștii este o interminabilă partidă de sex care întrunește atât fanteziile sexuale ale autoarei cât și alte fantezii citite de aceasta prin cărți, văzute prin filme sau discutate la o cafea cu prietenele. Descrierile partidelor de “futai pervers” pot fi o sursă de inspirație pentru cuplurile dispuse să-și condimenteze viața sexuală perimată, din acestea reieșind, de altfel, lipsa personală de experiență în domeniu a autoarei. Și de documentare veritabilă, aș zice.
Este o lectură ușoară ce-ți oferă o evadare din cotidian, care deși nu excelează din punct de vedere literar și nu impresionează prin exprimare sau alte talente artistice, îți reține atenția, promițând să-ți dezvăluie în cele din urmă secretul celor “cincizeci de vicii” ale domnului Grey. În final misterul rămâne neelucidat, domnul fiind un sado-masochist cu un singur viciu, restul 49 fiind posibile interpretări psihiatrice ale motivelor care l-au deturnat de la o sexulitate normală. În speță cazul tipic al adolescentului care, abuzat în copilărie, își găsește drept alinare un comportament vicios.
Limbajul cărții, deși destul de limitat, aduce o notă de umor prin expresii originale, care deși repetate obsesiv, reușesc să placă. Personal m-a amuzat dialogul interior al eroinei cu “zeița intimă” a acesteia precum și descrierile aspectului de “imediat de după futai” al personajelor principale. Exprimarea, deși obscenă, îndrăzneață și ușor șocantă, își pierde farmecul treptat, ca orice stimul care repetat la infinit, reușește să te imunizeze și te lasă rece în final, fără să te mai surprindă cu nimic, fără să reușească să-ți mențină treaz interesul, din lipsă cruntă de imaginație.
Chiar dacă nu relatează prea clar o temă, o poveste anume, lectura este captivantă intr-adevăr și te trezești continuând să citești încercând să afli motivul pentru care ai început s-o citești. Genul de text care nu-ți rămâne cu nimic în minte nici după aproape 2000 de pagini citite, motiv pentru care m-am și grăbit să vă împărtășesc impresiile proprii…
