Cunoașterea dezvoltării sociale normale ne poate ajuta în înțelegerea comportamentelor antisociale; încă din copilărie, viitorul tânăr dobândește abilități de relaționare socială și își însușește norme și conduite etice, morale.
Încălcarea acestora în mod persistent și repetat duce la apariția tulburării de comportament antisocial. În cadrul comportamentului antisocial pot fi întâlnite: tulburarea de opoziție și tulburarea de conduită.
Tulburarea de opoziție:
Se manifesta prin agresivitate, hiperactivitate și incapacitatea de a se controla; adolescenții se opun și sfidează autoritatea părinților sau a profesorilor nerespectând regulile.
-poate apărea încă din copilărie începând cu refuzul de a respecta “regulile familiei” (nu respectă ora de somn, ora de masă, când nu i se îndeplinește o dorință plânge și țipă).
-agresivitatea se manifestă inițial verbal, în principal în familie, copilul vorbește urât cu părinții săi ori de câte ori are un conflict cu aceștia, pentru ca ulterior să apară comportamentul distructiv față de jucării sau obiectele din casă sau față de alți copii. El se înfurie ușor, lovește, zgârie, taie; ulterior, în adolescență poate folosi arme albe sau de foc. Acest comportament îl face foarte greu acceptat în grup, uneori fiind chiar exclus; la adolescență tinerii pot deveni lideri în microgrupurile de vârstă cu orientare negativă (gașcă, banda).
-la adolescență acest comportament capătă alte valențe sub aspectul sfidării manifestată prin obrăznicie față de profesori, chiulul sau întârzierea la ore.
Factorii cauzali sunt multipli: asocierea factorilor genetici, familiali și sociali duce de cele mai multe ori la apariția tulburării; proveniența din familii dezorganizate în care unul din părinți sau o rudă apropiată poate prezenta acest tip de comportament. Temperamentul acestor adolescenți are caracteristici particulare de impulsivitate ți irascibilitate.
Tulburarea de conduită
Este caracterizată prin încălcarea unor norme morale și sociale, cu violarea drepturilor celuilalt. Se manifestă prin furt, minciună, consum de alcool și droguri, agresivitate verbală și fizică, incendiere, fuga de acasă, vagabondaj și prostituție.
Cauzele acestei tulburări sunt de asemenea multiple și se intercondiționează. Tulburarea de conduită apare mai frecvent la adolescenții care provin din clase sociale defavorizate (familii sărace, cu părinți șomeri, dezorganizate, cu un părinte la închisoare,etc.).
Factorii familiali au un rol important în declanșarea acestor tulburări (familii în care nu există respect unul față de celălalt, cu număr mare de adolescenți, mame divorțate, relații familiale nearmonioase, părinți care nu pot să aplice reguli educaționale corecte, părinți care pedepsesc brutal fără a recompensa). Adolescenții cu aceasta tulburare au fost loviți în copilărie sau au fost neglijați educațional și emoțional, neprimind o educație corespunzătoare.
Factorii genetici sunt foarte importanți pentru că dau trăsăturile de temperament accentuate; tulburarea mintala sau epilepsia pot agrava, în condiții educaționale nefavorabile, comportamentul emoțional, apărând secundar tulburarea de conduită.
Refuzul școlar:
Este un comportament, nu este considerat o boală, deși mare parte din autori consideră important de introdus aceasta entitate ca diagnostic psihic. În ultimii ani au crescut mult cerințele școlare, programe școlare încărcate, școli de excelență, clase de olimpici, toate acestea în condițiile în care părinții, din ce în ce mai îngrijorați de viitorul propriilor copii, fac presiuni asupra acestora. Pentru prea mulți adolescenți școala reprezintă un factor de stres emoțional ceea ce duce la apariția dificultăților de învățare, cu scăderea performanțelor și creșterea absenteismului. Refuzul școlar creează multe neplăceri și părinților.
Refuzul școlar este definit ca o dificultate în continuarea școlii, asociată cu stres emoțional, în principal anxietate și depresie. La școlarii mici se utiliză termenul de fobie școlară sau anxietate de separare; simptomatologia aceasta apărând în principal în primele clase, când copilul acuza dureri abdominale și vărsături, greață dimineața, înainte de plecarea la școală și când se separă de mama.
Definiția refuzului școlar este “refuzul motivat al copilului sau adolescentului de a merge la școală sau de a sta în clasă toată ziua”; sunt incluși tinerii care lipsesc permanent de la școală, care se duc la școală, dar pleacă după câteva ore, cei care se duc la școală, dar după ce dimineața au avut dureri de cap sau au invocat alte scuze și și-au rugat părinții să rămână acasă, adolescenți care, deși merg la școală, au toată ziua dureri diverse.
Din punct de vedere legal școala este obligatorie, de aceea refuzul școlar devine o problemă; acești adolescenți rămân deseori analfabeți sau fără instruire școlară corespunzătoare, iar dacă trăiesc în medii defavorabile au un risc crescut de delicvență.
Acești adolescenți pot prezenta: tulburări de învățare, debilitate mintală sau alte boli cronice; pot să provină din familii dezorganizate, sărace sau pot avea probleme cu ceilalți frați.