Îți simt mâinile pe fruntea mea fierbinte și toate furnicile care-ți pleacă din degetele își fac de cap prin bogăția de receptori nervoși ai pielii mele. Savurez mângâierea ta părintească până mă cuprinde duioșia lină a copilului care-și așteaptă porția de iubire necondiționată, ca să poată trăi. Acea iubire pe care știe c-o va primi cu siguranță, indiferent dacă a fost sau nu cuminte.
Mă fac mică în brațele tale și mă ascund, sunt sigură că odată contopită cu tine nu mă mai vede nimeni, nu mă mai poate nimeni răni. Mă simt în siguranță cu tine, sub scutul protector al dragostei noastre suntem invizibili și singuri, într-o bulă de timp care s-a oprit. N-aș putea descrie în cuvinte plenitudinea ce-o simt la pieptul tău, senzația că aparțin, că sunt a cuiva, că brațele care mă țin ghem ca să nu mă destram nu intenționează să-mi dea drumul înainte să mă umplu cu iubire. N-am mai fost ținută așa, nici în pântecul mamei n-am avut atâta căldură, n-am simțit nicio inimă care, bătând, să țină pasul cu ritmul în care simt și trăiesc eu. Nici n-am nevoie să respir, dar îmi deschid plămânii larg pentru aerul ce-l expiri tu, căci acela este mai plin de tine, ca și cum aș putea să inspir dintr-o sorbitură tot sufletul din tine.
Ador să mă ții strâns, să mă strivești aproape, să te mulezi pe corpul meu așa cum n-am crezut că se poate, să umpli toate spațiile goale dintre corpurile noastre într-o împletitură perfectă ce nu va putea fi desfăcută de mână omenească. Pentru prima dată m-am abandonat așa în brațele cuiva, am închis ochii și am uitat de mine. Mi-am golit mintea și sufletul în mâinile tale și mi-am deschis toate porțile ca să pot primi iubirea toată așa cum mi-o oferi tu. Atât de tandru, atât de necondiționat, atât de intens și fierbinte, atât de …tu. Exact așa cum aveam nevoie, așa cum am visat dragostea ta. Atât de curat, atât de pur și de sensibil, atât de transparent, atât de… noi.
Și respirând la unison același aer de iubire, mă simt făcând parte din tine. Ca jumătate din piesele dintr-un puzzle care întoarse dintr-o rătăcire în neant, se grăbesc să-și ocupe locurile goale într-o potrivire perfectă. Cu un dor nebun și suferința a tot ceea ce n-au putut trăi împreună. De data asta mă lipesc cu praf de stele, iubirea mea, să nu mă mai sufle vântul și să mă piardă iar de tine….
