“Suntem deștepte, sexi și frumoase. Am declarat război vieții nesănătoase.”
Așa sună un slogan al unui site de slăbit. La o prima vedere pare normal, exprimarea este plăcută, semantica în regulă, un îndemn numai bun de urmat. Oare? Prin a doua propoziție înțeleg că se dorește revoluționarea alimentației și promovarea uneia sănătoase și naturale, foarte frumos. Ce nu înțeleg, însă, este legatură dintre dimensiunile corpului și starea de inteligență, frumusețe și sexapil.
Dacă inteligența ar fi condiționată de slăbiciune ar însemna că indivizii mai “grăsuți” sunt obligatoriu și mai prostuți și că marile dive cățărate pe platforme sunt niște somități ale inteligenței umane. Pe când adevarul stă oarecum în altă direcție, dacă te gândești că grăsuții respinși de societate deseori își găsesc consolarea în cărți și acte “mult mai culturale”’ decât descifrarea rețetelor de slăbit. La celălalt capăt se afla frumoasele “slăbuțe”, care își pierd mare parte din viata căutând și devorând orice informație privitoare la silueta și dieta, uitând să mai pună mâna și pe tabla înmulțirii, nu mult, dar măcar cât sa nu fie nevoite să calculeze pe telefon suma caloriilor îngurgitate într-o zi sau prețul a 200g. de varză necesare unei supe.
Suntem guvernați de o nouă forță, aceea a greutății corporale, cea mai la moda obsesie a timpurilor noastre. Atât lumea virtuala cât și mass-media abundă în informații despre cum, cât, și în ce fel să slăbești, peste tot ți se oferă soluții pentru stabilirea unui nou record al celui mai rapid mod de uscare a organismului. Mii de oameni au ca unică preocupare în viață încercarea de a fi slabi, devenind sigura virtute a omului modern. Peste tot ești îndemnat să slăbești și mult mai rar să citești o carte, să admiri o opera de artă, să fii bun, să fii generos, să fii om.
Grașii sunt marginalizați, la fel și urâții. Dacă nu ești slab, frumos și sexos nu ai șanse să-ți găsești un loc de muncă și nu ai dreptul la o viata de cuplu. Nu ai dreptul să trăiești decent, să te bucuri și să fii fericit. Este un păcat capital să-ți permiți să înfuleci cu poftă dintr-un sandviș cu salam în timp ce citești o carte bună, în pat, la miezul nopții, exact înainte culcare. Nu, mai firesc ni se pare să rumegăm o frunză de salată pe post de cina, pe care să o mestecăm de câte 30 de ori înghițitura, asta după ce în prealabil, ne-am adăpat cu un pahar cu apă caldă pentru ușurarea digestiei.
Nu mai ai voie să râzi (râsul îngrașă) și să te bucuri spontan de savurarea unei bucăți de ciocolată, e la moda sa fii trist, deprimat și înfometat. Se știe că foamea este un instrument de tortură și înfometarea naște monștri. Este firesc ca un organism privat de elementele nutritive esențiale vieții să funcționeze în avarie, inima să bată mai slab și creierul să facă mai puține conexiuni. Normal că nu te poți gândi la valori morale și spirituale când ești flămând și te lupți cu tine însuți să trăiești cu mai puțină hrană decât ai avea nevoie. Nu-ți mai este permis să mănânci de plăcere, să savurezi viața și să te bucuri. Ești mai bine integrat în societate dacă ești chinuit, dacă suferi, dacă ești plin de resentimente și frustrări. Oamenii fericiți care se iubesc și se acceptă pe ei înșiși nu mai sunt tolerați.
Foamea naște violență și ură. Nu, nu mă refer la cei ce dau în cap ca să-și procure de mâncare, ci la modul în care ajungi să-ți urăști colega de birou pentru că este slabă chiar dacă mănâncă cât vrea, în timp ce tu te îngrași și dacă bei apă. Viața nu este dreaptă și-ți vine să-i aplici o corecție numai așa, să te răzbuni pentru toți anii de chin în care ți-a fost foame. Sau ura împotriva propriei persoane când ajungi să te desconsideri și eventual să-ți iei zilele pentru că nu reușești să intri în tiparul prezentatoarelor de modă. Ce legătură o avea frumusețea cu slăbiciunea, cu obrajii palizi și uscați, cu ochii ieșiți din orbite, cu pieile atârnande și oasele la vedere fără fărâmă de mușchi? Unde au dispărut formele rubensiene și când au încetat să mai placă? Astăzi sunt mai apreciate femeile cu formă androgină, asemănătoare cu cea a bărbaților, cum am ajuns oare sa ne pierdem feminitatea și să ne transformăm în bărbați?
Dar să ne întoarcem la sloganul de la care am pornit. De ce nu putem fi deștepte, frumoase și sexi dacă nu suntem slabe? De ce avem nevoie să ne mutilăm corpul cu diete, operații de reducție sau implanturi, ca să ne putem accepta pe noi înșine? De ce nu ne putem deschide inimile spre dragoste și mințile spre cultură, de ce nu simțim, de ce nu suntem buni, de ce am uitat să zâmbim și să ne bucurăm de lucrurile simple, de ce ne-am pierdut valorile și direcția pe drumul vieții?
Pentru că e mult mai simplu să urmezi turma precum oaia care și-a pierdut scopul vieții. Haideți să ne amintim că să fii slab nu este cel mai important lucru de pe pământ, că nu este nevoie să-ți dedici viața micșorând cantitatea și calitatea corpului cu care ai fost înzestrat, că există multe alte lucruri care ar trebui să ne fie prioritare!
