Aproape orice cuplu tânăr căsătorit, dar nu neapărat, își dorește copii. Și printre nenumăratele motive ale dorinței de a deveni părinți, mulți dintre noi sperăm, și chiar avem impresia, că un copil ne va cimenta relația, ne va face să ne iubim mai mult, ne va ține uniți pe vecie. Dacă gândiți așa mai bine luați-vă măsuri contraceptive înainte să va ruinați viața căzând în această capcană.
Oricât de mult am iubii copiii și ideea de a-i avea, și oricât de mult ne-am pregăti pentru acest mare eveniment, întotdeauna vom fi luați prin surprindere. Sosirea primului copil în familie se aseamănă unui cutremur de pământ care va zdruncina relația de cuplu, uneori reușind prăbușirea până la temelie a căsniciei. Viața se schimbă, libertatea se micșorează, apar alte priorități și suntem obligați să renunțăm la multe. De aceea se recomandă să dăm naștere copiilor numai pe fondul unei relații stabile, cu o fundație solidă, bazată pe încredere reciprocă, comunicare, respect și sentimente profunde.
Părinții trebuie să fie mai uniți ca oricând, să-și dea mâna și să se sprijine reciproc pentru a face față micului omuleț, care pare să intre în viața lor cu unicul scop de a le pune la încercare iubirea, stabilitatea, rezistența fizică și uneori sănătatea mintală. De cele mai multe ori ei sunt acaparați cu totul de noul rol de părinte și-și retrag atenția și afecțiunea dinspre partener, pentru a o orienta în totalitate asupra copilului. Astfel, copilul ajuns în centrul atenției, îi face să uite că au fost un cuplu înainte de apariția acestuia, că obișnuiau să facă lucruri împreună, să fie tandri, să se iubească și să se cucerească reciproc, să-și mențină aprinsă flacără pasiunii.
Pentru ca povestea de iubire să reziste, părinții trebuie s-o întrețină. Cuplul trebuie sa fie consolidat prin păstrarea tandreții și intimității. Este important ca aceștia să știe că nu sunt numai părinți, ci și femeie și bărbat, și că viața lor de cuplu are niște drepturi pentru care merită să lupte ca le apere. Altfel se află în pericolul de a deveni doar o echipă care are grijă de copil, doi străini care uneori dorm în același pat, dar alteori permit invazia copilului în dormitorul conjugal, unul din ei fiind nevoit să se mute pe canapea.
Care sunt drepturile fără de care cuplul riscă să se piardă
-dreptul timpului petrecut în doi. Măcar o seară pe săptămână sau un weekend la 2-3 luni, părinții trebuie să iasă împreună, numai ei doi, ca doi îndrăgostiți. Faptul de a se comporta ca înainte de apariția “micului intrus” le amintește că se iubesc, le dă încredere că vor face față greutăților, putere fizică și psihică, și speranța că vor reuși să rămână împreună.
-dreptul la viața sexuală. Desigur că este de greu să-ți reîncepi viața sexuală după ce ai născut un copil. Modificările hormonale, starea fizică, instinctul matern pronunțat, epuizarea și chiar depresia postnatală, o pot izola sexual pe tânăra mama, care nu-și dorește sau simte că-și trădează copilul dacă face sex. La fel și tatăl poate fi inhibat de noua postură a femeii sale, și poate amâna momentul, de teamă să nu-i facă rău, să nu-i producă durere sau să nu se simtă forțată, grăbită sau neînțeleasă. Sau se poate întâmpla ca ambii să-și dorească la fel de mult, dar să nu găsească niciun moment prielnic pentru a fi intimi, din cauza epuizării, a nopților nedormite sau a frustrprii cauzate de un copil care plânge zi și noapte. Atenție, nimic nu răcește mai tare cuplul decât lipsa unei vieți sexuale.
-dreptul la patul conjugal. Părinții au dreptul să doarmă împreună fără a fi invadați de micii șantajiști care pretind că visează urât în fiecare noapte. Desigur, când copilul este foarte mic, se admite să doarmă în pătuțul lui în camera părinților, dar nicidecum în patul lor, și ideal ar fi ca după vârsta de un an, să se mute în camera lui.
-dreptul la somn. După ani de chin și de nesomn, nu este absurd ca părinții să-și dorească să le fie respectat dreptul de a dormi mai mult în diminețile de weekend sau în concedii și vacanțe. Este necesar să le impuneți de mici să fie liniștiți și să se joace cuminți în camera lor până vă treziți dumneavoastră. Doar aveți de recuperat perioada în care copiii nu făceau diferența dintre noapte și zi.
-dreptul la emoții și supărare. Nu uitați că sunteți oameni, nu mașini. Este normal să simțiți, să vă enervați, să fiți furioși sau să suferiți. Chiar dacă copiii nu trebuie să vă audă certându-vă, nu este un motiv să opriți orice comunicare, să înghițiți în sec și să vă prefaceți fericiți “de dragul copiilor”.
-dreptul la intimidate. Este firesc să vă duceți copiii la culcare suficient de devreme seara, pentru a vă rămâne timp să vă relaxați împreună înainte de culcare. Este momentul să vă umpleți serile în același mod ca înainte să aveți copii, să vizionați un film, să faceți un dus împreună, să vorbiți, să vă faceți planurile și să fiți tandri.
-dreptul de a-ți manifesta iubirea în fața copiilor. Desigur că nu vă veți mai putea comporta ca atunci când locuiați singuri în casa, și veți respecta niște reguli, astfel încât să nu vă expuneți în fața copilului într-un mod indecent, dar nimic nu este mai natural decât niște părinți care se îmbrățișează și se sărută în fața copiilor. Nimic nu vă oprește să flirtați în timp ce vă jucați cu copiii, să vă aruncați ocheade languroase sau să va faceți promisiuni codificate, pe care să le puneți în practică imediat ce rămâneți singuri. Ba este chiar benefic pentru copii, care se asigură în acest mod că părinții se iubesc, că formează un cuplu solid și că nu se vor despărți niciodată.
-dreptul la viață personală. Aveați o meserie sau o carieră înainte de apariția copiilor, aveați pasiuni și tabieturi, și prieteni cu care vă plăcea să vă întâlniți. Deși prioritățile și libertățile s-au schimbat, faceți tot posibilul să vă păstrați viața personală. Dacă veți face din creșterea copiilor unicul scop în viață veți ajunge să le reproșați că “ați trăit doar pentru ei”, iar aceasta ar fi o povară prea mare pentru umerii lor, și ați putea primi drept replică un răspuns de genul: “dar ce, te-am pus eu să mă faci?” Ei ar putea trăi cu vinovăția sacrificiului, în timp ce dumneavoastră veți constata că a trecut mare parte din viață.
-dreptul de a fi complici. Părinții trebuie să rămână împreună, de aceeași parte a baricadei, fie în relația lor cu copiii, fie cu alte persoane. Sunteți un cuplu și trebuie să fiți acceptați și tratați ca atare.
Nu uitați un lucru esențial: Înainte de apariția copiilor erați un cuplu și veți rămâne un cuplu și după ce aceștia se vor duce la casele lor. Nu renunțați la viața voastră intimă, nu uitați să fiți o echipă, un cuplu, să vă iubiți, să fiți împreună. Într-un final, după ce veți depăși împreună toate greutățile, veți constata că copiii chiar au contribuit la consolidarea relației voastre, pentru că, depășind împreună toate greutățile, ați devenit mai puternici.
