Cu toții am trăit momente în care simțeam o anumită teamă sau pur și simplu frică. Acum, adulți fiind, aceste temeri pot fi înfrânte, însă în rândul copiilor avem de-a face cu o situație mult mai dificilă. Dacă copilul tău are o teamă într-un anumit domeniu, este foarte important să i se transmită calm, liniște sufletească și siguranță. Copilul trebuie ajutat să treacă peste aceasta într-un mod foarte tandru, cu multă înțelegere și dragoste.
Într-o formă mai generală, temerile pot apărea la copiii cu vârste între 3 și 6 ani, când aceștia încă nu înțeleg lumea care-i înconjoară și nu au vârsta necesară pentru a putea deosebi realul de imaginar. În primii ani de viață, copilul cunoaște existența persoanelor prin intermediul poveștilor, filmelor, desenelor animate și de cele mai multe ori ajunge să inventeze personaje sau prieteni imaginari, ba chiar situații imaginare.
Temerile de orice fel apar și dispar la copii. Unele pot fi chiar fatale pentru ei, însă unele chiar pot fi de folos în a se evita diferite accidente. De exemplu: teama de a trece strada, teama de foc, de apă sau teama de animale, sunt temeri care ajută și învață copilul să fie mai precaut în situații care necesită o atenție sporită.
După părerea unor psihologi, temerile apar și dispar, uneori chiar fără să ne dăm seama de ele, schimbând modul în care copilul se dezvoltă. Copiii încep să se teamă de persoanele străine, de obiecte ciudate, de umbre, de zgomote profunde, de întuneric, iar apoi, treptat, încep să se teamă de moarte, de monștrii, de hoți, etc, multe dintre aceste temeri fiind cauzate de mediul extern cum ar fi filmele de groază, poveștile cu monștri, micile “istorisiri” ale prietenilor, iar altele de experiențe negative din mediul familial sau din afara lui. Astfel, devin vulnerabili și temători copiii care au suferit traumatisme (un eveniment șocant, un accident, un atac al unui alt copil sau a unui animal), cei care trăiesc în familii în care este prezentă violența fizică, verbală sau sexuală, copiii care trec printr-o perioadă de stres (divorțul părinților, nașterea unui frate, schimbarea locuinței), copiii care pierd pe cineva drag. Aceste elemente pot servi drept puncte de reper părinților, pentru a identifica abuzuri, maltratări și alte comportamente greșite față de cei mici.
Una dintre temerile cel mai des întâlnite este teama de a nu fi abandonat de părinți sau de a nu mai fi iubiți. Din păcate, replici de genul: “dacă nu faci asta, nu te mai iubesc”, “plec în lumea mea și te las sa te descurci singur”, sunt des folosite de părinții exasperați, ca și arme de șantaj, nebănuind ce coșmaruri le stârnesc copiilor. Pentru cei mici aceste lucruri ar putea fi fatale în dezvoltarea fizica și psihică. Pentru ca teama de abandon să nu se accentueze când este lăsat la grădiniță sau la școală, copilul trebuie să știe întotdeauna că va fi luat pentru că niciodată nu va fi abandonat. Pentru a nu apărea teama de pierdere definitivă, este necesar să-i explicăm că trebuie să aștepte acest moment, cel mic neavând capacitatea de a măsura timpul.
Tot aici se încadrează spaima de divorțul părinților. Pentru copil familia înseamnă echilibru, iar divorțul este echivalentul părăsirii de către unul dintre părinți. Evitați să-i spuneți copilului că “tati a plecat pentru că nu ne mai iubește”, aceste cuvinte îl vor însoți toată viața și-l va duce la concluzia că nu merita să fie iubit, pentru că nu a fost suficient de bun și cuminte.
Teama de eșec este și ea prezentă în viața copiilor, mai ales atunci când părinții obișnuiesc să le compare progresele cu cele ale fraților mai mari sau ale copiilor vecinilor. Copiii noștri au ambițiile lor și vor să fie cei mai buni în ochii noștri, ca recompensă pentru grija pe care le-o purtăm, nu este indicat să le tăiem elanul cu reproșuri, critici sau subaprecieri. Trebuie avut grijă cât de sus ne plasăm standardele, astfel încât să nu avem așteptări nerealiste de la ei.
Teama de halatele albe nu este o fobie instinctivă și înnăscută, ci este rezultatul amenințărilor părinților: “te duc la doctor să-ți facă injecție în limbă”, “dacă nu ești cuminte, îl chem pe nenea doctorul”. Aceste amenințări îi fac foarte rău copilului, și îngreunează și munca părintelui, pentru ca mai devreme sau mai târziu, orice copil ajunge la un medic pentru o problema de sănătate, unde va fi necesară cooperarea acestuia pentru reușita consultului și a tratamentului.
Din fericire, pe măsură ce copilul creste, va cunoaște cu o mai mare profunzime realitatea, o va putea deosebi mai ușor de lumea imaginară și astfel își va depăși orice teamă. Copilul va reuși pe parcurs să înțeleagă lumea și își va lărgi orizontul de siguranță, permițându-i să lupte cu toate temerile. O educație aleasă și un mediu favorabil, sunt punctele cheie în creșterea armonioasă a copilului.