Pentru că se apropie sezonul nunților și pentru că voi participa foarte activ la una dintre ele, m-am gândit să-mi fac temele și să aprofundez ceea ce înseamnă nunta. Petrecere, verighete, inel…și din aproape în aproape, gândul mi se duce către logodnă. Oare mai există așa ceva? Câți dintre noi am fost logodiți înainte de a ne prezenta în fața preotului și câți dintre noi mai credem în forța și mirajul logodnei? O mai găsim necesară?
Am constatat că cei mai mulți oameni nici nu cunosc acest cuvânt, ca să nu mai vorbesc despre folosirea lui în vocabularul sau practicile vieților lor. Pe vremuri logodna era intervalul de timp în care un bărbat “făcea curte” unei femei. Aceasta era o perioadă specială în care oamenii se puteau cunoaște mai bine și care beneficia de reguli, supraveghetori, sprijin și sfaturi. În acest timp tinerii aveau ocazia de a cultiva între ei legături de prietenie și de înțelegere putând, astfel, ajunge la o veritabilă cunoaștere reciprocă. Era un întreg ritual care începea cu cererea în căsătorie, apoi întâlnirea familiilor și înțelegerea acestora asupra condițiilor nuntii, moment prielnic pentru inițierea discuțiilor privitoare la religie, muncă, concepții filosofice și politice, căderea de comun acord asupra nașterii de prunci, asupra domiciliului viitoarei familii, a veniturilor, etc…Se puneau la punct cam toate detaliile despre care tinerii se rușinau să vorbească deschis, dar care erau atât de importante încât puteau conduce la buna sau proasta desfășurare a căsniciei.
Li se oferea privilegiul de a cocheta și a se curta reciproc, dar și răgazul necesar de a se cunoaște în profunzime, astfel încât potențialii parteneri să decidă daca vor deveni sau nu intimi. Dacă se constata o compatibilitate deplină se trecea la următorul pas, logodna în sine, eveniment oficial care cântărește cât o jumătate de cununie, promisiunea solemnă că nunta se va înfăptui. De altfel, în limba engleză logodna se numește “engagement”, adică angajament.
În zilele noastre, însă, logodna este confundată cu simpla cerere în căsătorie, cerere care nu mai este obligatoriu a veni din partea bărbatului, iar uneori lipsește cu desăvârșire, fiind înlocuită cu un acord tacit, o înțelegere mută între cei doi, “totul venind de la sine”, așa cum vor declara ei prietenilor și familiei. Se pierd, astfel, cele mai emoționante și candide trăiri, dispare surpriza și misterul, ele fiind înlocuite de momentul montării pe deget al unui inel prețios, probabil cumpărat tot împreună, cu bani comuni, inel ce a devenit mai mult un mare moft costisitor decât un simbol al promisiunii de uniune. Oare câți dintre tineri știu că acest inel trebuie să ajungă pe deget numai în timpul slujbei de logodnă oficiată de preot? Din păcate, taina acestui ritual este mult simplificata în prezent. Chiar și preoții au unit slujba de logodnă cu cea de cununie și o oficiază în aceeași zi. Atunci care mai este perioada de logodnă despre care vorbim?
Este regretabil că logodna nu mai este la moda, cum nu mai este la moda nici să curtezi persoana iubită, acum se poartă “intimitatea la minut”, te trezești în pat cu partenerul înainte să-i cunoști al doilea prenume. Pentru acest mod de cuplare nu este necesar să fii îndrăgostit, nu este nevoie să aveți aceleași idealuri, nici să vă faceți promisiuni, unirea se întâmplă efectiv sub impulsul momentului sau al instinctului, iar actul sexual nu mai înseamnă “a face dragoste”. Acest gen de relație nu implică profunzimi și nici semnificații, ci poate doar atașament și obișnuință. Teoria reciprocității nu mai pare valabilă, iar dacă îți sunt înșelate așteptările, nimic nu te împiedică să mergi mai departe, în alt loc unde poți găsi alt partener de cuplu cu care să conviețuiești, fără obligații, fără să ți se ceară nimic în schimb. Iar dacă ești mulțumit, poți ajunge în fața altarului din inerție, fără să-ți dorești cu adevărat acest lucru, în virtutea faptului că “dacă nu merge, există și divorțuri”…
În concluzie, e bine de amintit o vorbă veche, dar plină de înțelepciune, care spune că “trebuie să cunoști un om în toate cele patru anotimpuri înainte să te căsătorești cu el”. Așa că, poate n-ar fi rău să ne întoarcem la bunul obicei al logodnei.
scris de SmartLady
