Vocație și satisfacție profesională

Părinții visează pentru copiii lor fără să fie conștienți de modul în care le pot decide viitorul. Este normal să le dorească numai de bine, să-i viseze în funcții de conducere, și în general să-și imagineze pentru ei scenarii pe care ei înșiși nu au fost în stare să le pună în practică. Să le ducă visul mai departe, dacă se poate, să-i răzbune pentru că nu au fost suficient de curajoși, de deștepți, sau pentru că nu au avut “posibilități” materiale, fizice sau de conjunctură, să se afirme.

Astfel, copiii sunt educați să urmeze un liceu și o facultate prin care să se specializeze într-o meserie (celebra brățară de aur), care să le ofere un mod de a-și câștiga pâinea de azi, de mâine și poimâine, pentru ca părinții să poată respira ușurați văzându-și odoarele angajate în posturi călduțe, în statusuri sociale “respectabile”.

Nimeni nu-i întreabă ce-și doresc să facă cu viața lor, ce carieră vor să urmeze.

La fel și noi, adulții de azi, am pornit pe drumuri greșite în viață, fără să ținem seama de vocația noastră, de talente, pasiuni, de propriile noastre vise și dorințe. Oare câți dintre noi suntem mulțumiți de meseriile și locurile noastre de muncă? Și câți ne complacem în situații greu tolerabile numai pentru că nu avem curaj să ne căutam singuri calea? Într-o vreme de criză mondială, am ajuns să fim recunoscători dacă avem o slujbă oarecare, care să ne permită să ne plătim ratele la bănci, astfel încât să ne rămână și bani pentru mâncare. Nu ne mai obosim să speram la mai mult, supraviețuim și atât.

Mulțumim Celui de Sus că ne descurcăm, știind că alții nu-s la fel de norocoși, că există oameni mai săraci și copii care suferă de foame, și care se îmbolnăvesc din cauza lipsurilor și a condițiilor mizere de trai, dar uitam…uităm să ne întrebăm “suntem fericiți oare?”. Putem zâmbi liniștiți seara când punem capul pe pernă după o zi obositoare de muncă, sau demonii deznădejdii continuă să ne bântuie în adâncul subconștientului și a viselor noastre?

Alegerea meseriei, iată răspunsul la multe din întrebările care ne macină, și care ne-ar scuti de multă suferință dacă i-am da mai multa atenție. Ar trebui să fim încurajați spre autocunoaștere și îndrumați către domeniile pentru care avem cu adevărat pornire, căci oricât de buni am fi, nu vom reuși niciodată să fim potriviți pentru orice fel de activitate. Un muzician de geniu nu va excela niciodată în afaceri, la fel cum un războinic n-ar putea să se transforme în umorist. Refuzând să fim niște angajați deplorabili, evităm o grămadă de frustrări personale și complicații profesionale, așadar nu ar trebui să acceptăm o slujbă doar pentru că nu avem încotro, dacă nu suntem potriviți pentru ea și pregătiți să-i facem față.

Singurul domeniu în care vom excela va fi acela care se mulează pe personalitatea și pe necesitățile noastre fizice, psihice și spirituale, și în care vom putea munci cu drag și cu dăruire. Nu noi ar trebui să ne alegem meseria, ci meseria să ne aleagă pe noi, în funcție de capacitățile noastre, de ceea ce avem noi de oferit.

Dacă-ți alegi profesia greșit, vei ajunge s-o urăști, nu vei putea fi eficient și nu vei excela niciodată în domeniu, și ca orice lucru făcut de mântuială, nu-ți va oferi nicio satisfacție personală sau profesională. Anumite posturi în cadrul unor companii sau organizații importante, îți pot oferi un statut social aparte și chiar un salariu care să-ți permită o viață mai mult decât decentă, dar din păcate, aproape întotdeauna există un mare preț de plătit. Poate fi vorba despre timpul liber sau lipsa unei vieți personale, despre sacrificarea familiei, renunțări la anumite plăceri sau drepturi, sau alte compromisuri cu care, chiar dacă pari să te acomodezi, nu te vei simți niciodată fericit și împlinit.

De aceea, trebuie să-ți calculezi foarte bine opțiunile și șansele, în funcție de nevoile tale, ci nu de alte aspecte sau cerințe, cum ar fi banii, faima sau dorințele părinților. Pentru că alegerea meseriei poate fi definitorie pentru viitorul tău, activitatea pe care alegi să o desfășori ar trebui să-ți permită o manifestare totală a aptitudinilor și abilităților tale, să-ți dea o mare stimă de sine, să te facă să te simți mândru, util și important în ceea ce faci, să te simți împlinit fără să-ți sacrifici demnitatea personală, concepțiile sau idealurile, să poți munci fără să-ți pui în pericol sănătatea sau integritatea, și nu în ultimul rând, să-ți păstrezi libertatea fizică și sufletească. Și dacă se poate, să ai șansa de a deveni independent financiar.

Pentru că munca nu este o pedeapsă, ea face parte din viață, ea nu poate nici lipsi, nici însuma scopul vieții, dar nu trebuie nici s-o distrugă.