La o vrâstă la care maturizarea fizică, psihică și mai ales emoțională au ajuns la un prag suficient de înalt cât să nu-mi mai permită atingerea stării de plenitudine fără asigurarea deplinătății fericirii mele personale, și acum cât încă mai am 33 de ani, se impune un inventar al existenței mele trecute și prezente, și neapărat o rectificare a resurselor prin care se urmărește satisfacerea nevoilor mele viitoare în toate planurile ființei, pe care o întregesc abilitățile, calitățile și defectele mele.
Observ astfel, imposibilitatea de a obține tot ce am nevoie de la o singură persoană, în speță soțul meu propriu și personal, omul care mi-a jurat, cu credință, că se va așterne la picioarele mele pentru a-mi împlini orice dorință spusă ori nespusă. Și constat că i-ar trebui cel putin patru vieți de muncă zi la zi pentru a-mi satisface mie nevoile, acest lucru ocupându-i toată viața personală, la care, evident, ar fi nevoit să renunțe. Dar oare cum, în numele iubirii ce i-o port, i-aș putea cere asta?…
Dar să vedem câți bărbați ar însuma exemplarul masculin al vieții mele, astfel încât să nu-mi mai lipsească nimic vreodată.
-un bătrân. Care, ajuns la înțeleapta gândire a celui ce și-a pierdut efemera tinerețe, n-ar emite pretenții rigide și nu mi-ar îngrădi cu nimic libertățile vitale. Care m-ar încuraja să mă exprim, afirm și să mă mișc în voie, încrezător în convingerea că guvernarea celor trei “S”-uri (stabilitatea, securitatea și siguranța) m-ar aduce din orice drum, acasă. Alături de el singura mea grijă ar fi să mă preocup de desăvârșirea pregătirii mele intelectuale și de descătușarea (hrănirea) unor pasiuni excentrice. L-as găsi mereu acasă, nu neapărat în halat și papuci, dar obligatoriu răbdător, calm și plin de-o iubire adâncă, fără urme de gelozie stupidă când întârzii sau uit să mă întorc până-n zori.
-un urât. Privat de o copilărie liniștită și ferită de complexe asupra învelișului exterior, și-a făcut un crez din respectarea regulilor celor trei “A”-uri: acceptare, ajutor și apreciere. Deși un admirator al frumuseții mele, n-ar uita să mă iubească nici cu 10 kilo în plus, nici cu 5 în minus, ar adora fiecare rid, fiecare fir de păr alb și ar fi primul care m-ar consola spunându-mi că ceea ce pierd din înfățișare se adaugă sufletului meu, îmbogățindu-l c-un deliciu greu de descris chiar și de cei mai inspirați poeți.
Nu ar cere niciodată sex, dar ar fi minunat de îndatorat când i l-aș oferi, fără să uite să-mi dea la schimb sprijin și ajutor garantat în orice conjunctură, fericirea lui fiind condiționată de satisfacerea celor mai intime, complicate sau neînsemnate doleanțe ale mele.
-un sexi star vrăjitor, neapărat retras din viata publică. Deși nu aș avea nevoie de cine știe ce frumusețe cu care să mă afișez, sau de dimensiuni și tratamente speciale, m-ar înnebuni să-l știu disponibil oricând, oricât, oriunde, gata pregătit să-mi stingă focurile trupești, fără să fie nevoie să aștept să iasă din vreo ședință, să se întoarcă din delegație sau să-și termine de trimis email-urile. Ar știi să mă scoată din rutina unei vieți și asa perfecte, apăsând exact pe clapele potrivite pentru a obține cele mai sublime vibrații, responsabil, de altfel, cu bună funcționare a orchestrei.
-un eunuc, o componentă indispensabilă fără de care nu aș supraviețui nici o zi. Mai de încredere decât prietena cea mai bună și totuși emitentul unei păreri masculine atunci când am nevoie de ea. Singurul în stare să mă iubească fără să mă atingă, dar mereu disponibil emoțional, c-o empatie perfectă, ar fi confidentul ideal lângă care n-aș ezita să dezarmez, să plâng și să disper, într-un dezechilibru total și cu judecata pierdută, dar cu încredere că nu m-ar lăsa să plutesc neancorată în dragostea lui.
….ce aș putea să-mi doresc mai mult de la viață?
