Ai crezut că este dreptul tău să meriți mai mult decât iubirea plafonată a soțului tău, dar ai uitat să te gândești că, pentru ca să-ți umpli tu golurile sufletului, nu-i tocmai moral să furi iubirea a altei femei. Știu, căsnicia iubitului tău nu era perfectă, căci altfel n-ar fi fost nici el disponibil pentru altă iubire, iar tu n-ai fi găsit o fisură prin care să te strecori în inima lui. Știu, și căsnicia ta era departe de promisiunile fericirii eterne în care ai crezut în ziua nunții tale. Știu cât ai suferit din lipsa de iubire, că ai fost privată de afecțiunea râvnită, că ai îndurat gerul singurătății în doi și umilința indiferenței soțului tău.
Nu te condamn că ai sperat la toată fericirea pe care o meriți, că ți-ai dorit iubirea perfectă alături de omul perfect, oare nu toți ne dorim același lucru? Nici pentru că ai deschis ochii asupra bărbatului altei femei, înțeleg că inimii nu-i poți porunci pe cine să iubească și pe cine nu, dar trebuia să-ți amintești că nu este al tău, înainte să ți-l dorești numai pentru tine. Fericirea ta n-ar mai fi fost atât de dulce dacă n-ar fi fost scăldată de lacrimile unei femei? Femeia lui, cea dinainte de tine, femeia care l-a iubit și l-a dorit așa cum ți-l dorești și tu, femeia care poate trăiește cu teamă și durerea că ar putea fi înșelată și părăsită, cea care-i calcă cămășile pe care i le șifonezi tu, și pe care, uneori intenționat, uiți urme de ruj, ca niște semne care să-i prevestească și să-i grăbească nenorocirea…
Sătulă erai de nesiguranța statutului de amantă și poate că-n gândurile tale s-ar fi strecurat și ideea că l-ai putea pierde pentru altă femeie, sau poate că cealaltă, soția, ar fi putut să-l recucerească și să-l păstreze pentru ea. Iubirea profundă, chinul că nu-l ai mereu lângă tine sau oare gândul că așa îți vei asigura un loc veșnic și confortabil în inima lui, te-au făcut să-ți dorești cu înfrigurare să devii soție.
Și-ai devenit. Numai că rolul de soție vine cu toate riscurile aferente, inclusiv cu acela de a fi trădată. Și brusc cuvântul al cărui sens nu l-ai înțeles niciodată, “fidelitatea”, a devenit foarte viu și important pentru tine, și-o pretinzi ca pe ceva ce ți se cuvine, uitând că tu însuți ai fost infidelă. Asemenea hoțului cu mustrări de conștiință, trăiești cu spaima că ți-ar putea fi furat, așa cum l-ai furat și tu, că-n inima soțului tău ar putea încolți altă iubire, așa cum s-a născut și iubirea ta cândva. Desigur, asta ar fi o nedreptate, pentru că tu chiar îi oferi iubitului tău toate cele pe care nu le-a trăit cu fosta soție, el neavând niciun motiv să-și dorească acum altceva decât iubirea ta. Și totuși…
Nu te poți abține să nu te temi, nu mai dormi noaptea, nu mai poți respira în lipsa lui, dar nu de dorul lui ca până acum, ci de incertitudinea dragostei lui. Îți aștepți bărbatul acasă pregătită să-l adulmeci căutând urme de parfum străin, îi cercetezi mesageria și apelurile telefonice, îi triezi corespondența și-l însoțești pretutindeni, indiferent de voința lui sau de a ta. Nu găsești niciun semn, nimic nu indică că temerile tale ar fi justificate, și totuși nu te poți liniști, intuiția-ți șoptește să nu-i acorzi credit. De ce? Pentru că tu știi cel mai bine cât de ușor poate înșela un bărbat, cât de fină este linia care-l ține de partea ta.
N-ai de gând să repeți greșelile care au făcut-o pe “exa” să-l piardă, îți iei toate măsurile de precauție. Dar tu chiar crezi că legându-l de pat, cu libertatea privată, ești în afara riscurilor ca sufletul să-i fie luat de altcineva? Te încălzește cu ceva că doarme cu tine în fiecare noapte, că nu-ți iese din raza vizuală, că nu are nici timp, nici spațiu să comita adulterul? Ești încă soția lui, dar el mai este bărbatul tău? Mai ești tu zeița sufletului său?
Așa plângea o tânără amanta, proaspăt devenită soție. Și toată bucuria noului statut era desființată de certitudinea faptului că bumerangul sorții nu iartă pe nimeni. Iubirea furată nu are șanse să devină proprietate personală, ci întotdeauna migrează acolo unde este mai mare nevoie de ea.
Lacrimi ușoare, draga mea amanta devenită soție! Și n-ai decât să speri că noua amanta nu-și va construi fericirea pe lacrimile tale.
