Nici n-am apucat să le dau vestea, că au și început interzicerile: lasă-te de fumat, renunță la cafea, spune-i adio paharului de vin din fiecare seară, lasă și cola și sprite-ul și ciocolata caldă de la dozatorul de la serviciu-singurul tău prieten în tura de noapte. Nu mai pune gura pe maioneza, ia-ți “la revedere” de la cofetăria din colț și uită că există fast-food și cartofi prăjiți. Lasă că te vei umple de shaorma după ce vei naște și vei termina cu alăptatul, adică peste un an și jumătate….și asta doar în cazul în care nu ți-o va lua soțul din fața, pe motiv că ai rămas cât casa, după naștere…..
Hîmm, mă gândesc de vreo doi ani la încă un copil, n-am terminat nici casa, nici ratele la bancă, n-am reușit nici să mă mut așa cum îmi doream, o vroiam pe fii-mea la particulara, dar deh….lasă că-i bine și la stat, ea să fie sănătoasă. Și uite așa mă sucesc pe toate părțile de nu mai am somn noaptea, parcă se zbate ceva în mine când văd bebeluși, și totuși….
Abia îmi place cum mi s-a aliniat silueta și acum s-o iau de la capăt? Dacă mă-ngraș iar 30 de kg, și-mi cade tot părul, iar mai scot 2-3 măsele după perioada de alăptare, că pielea ruptă în bucățele n-am reușit s-o repar nici după prima sarcină. De spatele meu ce sa mai zic, că ultima radiografie arăta de parcă se developase într-o rână, și mi-au crescut și dioptriile cu 2 numere. Deh…sacrificii…
Viața sexuală plutește în derivă și mă arde dorința, am 30 de ani și parcă înfloresc, se zbat hormonii-n mine, și după ce-am trimis copilul la școală, încep să simt aer de libertate. Soțul este încântat de noul meu look și de cubușoarele de pe burtică, și parcă-mi oferă mai des paharul cu vinul de odinioară, când aveam și noi timp să ne iubim.
E dulce, dulce libertatea, ce bine e că nu-mi chirăie nimeni pe bancheta din spate punându-mă în pericol să fac accident, nevoită fiind să opresc în plină intersecție pentru că regurgitează copilul. Ce bine este că pot proba și eu rochițele la mall, fără să rupă copilul meu câteva dantele, astfel încât să cumpăr de nevoie una gata ruptă. Ce dacă n-am bani de shopping și nu mi-am luat blugi în ultimii 2 ani, pot în schimb să trag de-o cafea lângă prietena mea cea mai bună și să mă bucur că sunt o femeie împlinită: am casă, familie, copil…..uffff….ce bine ar fi fost dacă erau doi…..
Dar când mă gândesc la toate câte mi se vor interzice, mă apucă fiori de renunțare. Măcar de m-ar lăsa să mănânc în voie.
Dar iată că am 7 săptămâni de sarcină, și mă bucur ca un copil care ascunde un secret magic. Bebelina mea îmi va schimba într-adevăr viața, dar nu mă va transforma într-o femeie nebună. Sarcina trecută am făcut mai multe sacrificii de cât era nevoie. Am băut ulei de măsline, am înghițit un litru de lapte pe zi, deși-l detestam, n-am mâncat nimic interzis, am uitat de K.F.C. si de Mc. și-mi venea să plâng când treceam pe lângă cofetărie….și tot m-am îngrășat 30 de kg., tot m-am umflat și mi-a pocnit pielea, și-am stat în pat mai mult de jumătate de sarcina. Și după cum n-am pus eu cafea în gură, tot așa n-a închis nici bebelușul meu gurița până la un an, deci….
De data asta va fi altfel. Bebelina nu va fi un stres pentru mine, nu mă va face să mă simt nici constrânsă, nici frustrată, ne vom bucura amândouă de cartofii prăjiți cu ouă ochiuri, la două noaptea și de frișca de pe savarină. Că doar zahărul nu e mortal dacă-l mănânci moderat, așa cum nu-i nici cartoful, nici pizza și nici o guriță mică de vin din paharul fără companie al soțului.
Nu sunt o mama inconștientă, dar nici n-am de gând să mă frustrez toată sarcina, nu vreau să nasc obosită și nemâncată, chinuindu-mă pofta de cine știe ce lucru interzis. Mă va feri Dumnezeu de Salmonella, Trichina, Stafilococus si Toxoplasma, că doar nici eu nu mănânc la bodega din colț. Vreau să rămân liberă și vreau să-mi plimb burtica și copilul de mână prin locuri frumoase, libere să ne oprim la toate cofetăriile de pe faleză, fără să mă întreb cu disperare dacă nu odată cu frișca am îngurgitat și un microb mortal. Și știu că Dumnezeu va avea grijă de mine și de puiul meu….
