Pentru că am arătat deja care sunt comportamentele feminine dezagreabile pentru bărbați, se impune să aducem în discuție și defectele care îi fac pe domni să fie mai puțin plăcuți femeilor sau chiar evitați de către acestea. Să vedem ce anume le face pe femei să-i țină la distanță:
-nu-și asumă greșelile, caută un vinovat. Orgoliul nu le permite să recunoască că au greșit, ci doar să admită că a fost conjunctura nefavorabilă sau situația neprielnică. Nu este suficient că nu este vina lor, dar se simt și obligați să-l găsească pe adevăratul responsabil, pentru a fi mai convingători. Se poate ajunge la acuzații grave, când partenera de viață este învinovățită pentru insuccesul lui profesional, motivând că “ar fi ajuns om mare dacă ar fi avut o soție mai bună”.
-nu ascultă și nu vorbesc. Pentru femei este foarte dificil să înțeleagă un bărbat dacă acesta nu vorbește despre sentimentele și nevoile lui. Gândurile lui nu pot fi citite, iar tăcerea este deseori greșit înțeleasă, de aici plecând multe conflicte. Se întâmplă ca bărbații să nu asculte ce li se vorbește, fiind pur și simplu neatenți, sau să le zboare mintea în altă parte. Femeilor nu le place să vorbească singure.
-lipsa acută de timp. Că lucrează la birou sau pe șantier, timpul lor înseamnă bani. Ei nu au timp să rezolve ceva neprevăzut, nu au timp de ședința cu părinții, să ducă copii la activități extra-școlare sau la medic, să scoată cățelul afară sau să cumpere cadourile pentru Crăciun. În schimb găsesc timp pentru alte activități exclusiv masculine, de care femeile cred că s-ar putea lipsi.
– își confunda soția cu mama, menajera sau bucătăreasa. În general, bărbații au impresia că activitățile lor sunt mai importante ca ale femeilor, că sunt mai ocupați, că muncesc mai mult, că au mai multă răspundere. Ajunși acasă seara, au nevoie să se relaxeze, să citească ziarul sau să facă dușuri prelungite. Li se pare firesc să găsească curățenie în casă, mâncare gătită și copiii îngrijiți și nu mulțumesc niciodată pentru asta, considerând că acestea sunt obligațiile femeii. Nu este vina lor că au primit o astfel de educație de la mamele lor. Dacă aveți băieți, aveți grijă cum îi creșteți!
-lipsa de respect pentru munca femeilor. Deși nu contribuie la curățenia casei, nu se obosesc nici să întrețină. Nu se abțin să intre încălțați, să-și pună picioarele pe masă sau să mănânce în sufragerie. Nu-și spală farfuria, nu-și curăță toaleta după ce-au folosit-o și nu nimeresc niciodată coșul de rufe. În altă ordine de idei, dacă femeia are o carieră de succes, încearcă pe cât posibil să minimizeze meritele ei.
-igiena precară și aspectul neîngrijit. Femeile sunt mai atente la igiena și mai critice atunci când aceasta lipsește. Bărbații omit deseori să se spele pe mâini după ce folosesc toaleta, să ridice capacul și să folosească peria de w.c. dacă este cazul, sau să aerisească baia. Femeile se simt scârbite de bărbații cu parul slinos, de unghia lungă a degetului mic sau de igiena nazală efectuată în public. Și, pentru D-zeu, nu vă mai scărpinați zonele intime în fața noastră!
-bărbații care nu se maturizează. Ei au tendința de a rămâne niște băieței care nu știu să-și accepte vârsta și să se comporte corespunzător ei. Au nevoie să-și cumpere “jucării” și motivează aceste achiziții cu nevoia lor de a evolua, suferind dacă rămân în urma cu moda. Apoi se plictisesc repede și au nevoie de alte “jucării” prin care să-și măsoare bărbăția. Femeilor nu le place să fie numite “mami” și nici să joace acest rol, ele vor să fie soțiile, și nu mamele bărbaților lor.
-libidinoșii și marii cuceritori de femei. Deși femeilor le plac bărbații atenți și care complimentează des, fac totuși diferența între unul bine intenționat și un lingușitor mincinos, care are un țel ascuns. Sunt total dezagreabili cei care se laudă cu cuceririle lor, care umblă cu “carnețelul” cu numele de telefon și care urmăresc doar să “marcheze”. Femeile nu consideră un atu special calitatea de “fluturaș”, ba chiar o asociază cu instabilitatea emoțională, pe fondul unei superficialități marcante.
-bărbații feminizați. Tendința bărbaților de a deveni mai frumoși, mai sensibili și mai slabi decât femeile, nu este deloc pe placul acestora. Desigur că oricui îi plac oamenii îngrijiți, dar un bărbat care se epilează pe piept, care poarta chiloți tanga sau care-și creionează ochii, ne duce cu gândul la…altceva. Considerăm că vopseaua de păr, lacul de unghii, blugii mulați și mersul legănat ar trebui să rămână rezervate femeilor, iar bărbații să-și păstreze caracteristicile masculine.
-plângăcioșii și starea de neajutorare. Deși majoritatea se descurcă singuri, există o specie care are nevoie de ajutor. Ei nu-și găsesc niciodată șosetele, au nevoie să fie spălați pe spate și va cheamă să le tundeți părul din nas. Ei rămân flămânzi dacă nu le puneți mâncarea în farfurie, se plâng de epuizare și nu rezistă fără să-și facă siesta la prânz.
-bădărănia și proasta creștere. Nu mai sunt căutați bărbații care se exprimă vulgar, care râgâie ca porcii în timp ce beau bere, și cărora le curg balele când sorbesc cu zgomot o ciorbă de burtă. O fi flatant pentru unele pițipoance să fie fluierate și ciupite de fund, dar în general, sunt căutați bărbații educați, cu maniere și statură elegantă, cu cămașa băgată în pantaloni și prohabul încheiat.
-atotștiutorii. Femeile nu se feresc să recunoască că bărbații își au meritele lor și că sunt foarte buni în anumite domenii, dar uneori nu mai suportă să fie criticate, contrazise și reduse la tăcere motivând lipsa lor de experiență. Domnii “știe tot” nu prea sunt agreați, iar doamnele tind să se ferească de compania acestora. Sunt greu de suportați oamenii perfecți, care nu greșesc niciodată și penalizează greșelile altora.
-bărbații grăbiți pe plan sexual. Uneori femeile uită să-și ceară drepturile și se resemnează cu o viata sexuală fără plăcere, acceptând partide scurte doar de dragul partenerului, dar asta nu înseamnă că nu suferă, că nu și-ar dori să li se acorde mai mult timp și atenție, și că nu se simt prea putin respectate și chiar folosite ca obiecte sexuale.
Multe greșeli se produc neintenționat și se perpetuează pentru că nu știm cât de mult deranjează. Nu suntem perfecți, dar am putea avea relații mai bune dacă ne-am cunoaște mai bine, dacă am vorbi și ne-am asculta.
