Să spunem că sunt multe motivele pentru care un bărbat ajunge să se înstrăineze de femeia pe care a iubit-o foarte mult cândva, deși nu sunt chiar așa multe. De-a lungul timpului și aprofundând relația, multe se schimbă în viața noastră, începând de la statutul social și până la comportamentul individual, temeri, vise, speranțe, planuri de viitor sau simple percepții ale prezentului. Creștem împreună, dar evoluăm separat. Un singur lucru rămâne la fel: nevoia de sex.
Așa cum am spus în repetate rânduri, suntem ființe sexuale, fiecare cu nevoile noastre fizice, după cum natura ne-a orânduit hormonii. Nu este nici vina și nici meritul nostru că avem nevoie să ne eliberam energiile trupești prin acte sexuale, dar este de datoria noastră s-o facem bine, de calitate și în cunoștință de cauza, ținând cont atât de propriile plăceri, cât și de nevoile celuilalt participant la relație.
Că “bărbații vor numai sex” este deja o replică mult prea știută și des folosită, în spatele căreia se ascund o serie de frustrări și înfrânări ale sexualității femeilor, care nu-și pot depăși pragurile psihice, limitele educaționale între care au fost nevoite să crească și să se dezvolte. Am primit repulsia pentru sex moștenire de la mamele noastre, de la bunicile noastre, până la a șaptea generație pe linie maternă. Am arătat deja, în altă poveste, cum femeilor nu li s-a permis să-ți descopere și să-și folosească sexualitatea, în semn de maximă manipulare și având ca scop supunerea în fața atotputernicului bărbat, singurul care avea dreptul la o viață și gândire liberă.
Să ne întoarcem la partenerul nostru de viață. Ne amintim cu drag cum era la început, cât de tandru și iubitor și cât de atent la nevoile noastre. Ne-a promis că nu ne va forța nicicând, că nu vom face sex,ci numai dragoste, și doar atunci când vom fi pregătite și când vom avea disponibilitate fizică și psihică pentru aceasta. Știa să aștepte răbdător să trecem prin toate etapele preludiului și punea mai presus decât orice confortul nostru psihic. Știa să ne complimenteze, să ne venereze, să ne iubească, într-o reciprocitate care a scris pagini frumoase în istoria iubirii noastre. Sărutările și fierbințeala îmbrățișărilor lui ne fac să roșim și acum, și nu vom uita niciodată cum ne abandonam sufletele în nopțile prea pasionale ca să poate fi descrise în cuvinte.
Cum am ajuns, totuși, ca 10 ani mai târziu, să nu ne mai dorim să facem sex cu partenerul nostru? Desigur că motive putem găsi destule, de la oboseala îndatoririlor cotidiene, la modificările fizice care nu ne mai permit să ne simțim sexi și atrăgătoare pentru el, și care nu ne lasă să ne dezbrăcăm nonșalant în timp ce inițiem un act sexual. Sigur că și el s-a schimbat destul și nu neapărat in bine, totul e altfel, exact așa cum aproximau psihologii ca se vor schimba toate, în cicluri de câte 10 ani.
Dar ne-am gândit vreodată că poate ceva din comportamentul nostru a contribuit într-o mare măsură la schimbarea bărbatului? În ce fel a acționat asupra lui refuzul nostru de a-l mai primi și accepta cu drag în așternuturile noastre?
Știați că, dacă bărbatul își iubește femeia îi este imposibil să-i observe mărimea coapselor în timpul actului sexual? Pentru el este perfectă indiferent cum arată. În sens opus, atunci când viața sexuală a cuplului lipsește, el va începe să observe toate detaliile, făcând ca micile imperfecțiuni fizice ale partenerei să pară uriașe si de neacceptat. Aceasta demonstrează că un bărbat nu poate iubi o femeie în lipsa unei relații sexuale cu aceasta, exceptând cazurile idilice, când bărbatul idolatrizează o femeie care îi este total inaccesibilă. Așa va ajunge să-și schimbe percepția asupra partenerei sale și să nu mai găsească în ea calitățile care l-au fermecat la începutul relației și să ajungă, astfel, la concluzia că n-o mai iubește, că n-o mai dorește și că nu mai vrea să-și împartă viața cu ea.
Psihologic vorbind, un bărbat care nu mai are parte de sex în viața conjugală, se simte respins și neacceptat, iar frustrarea îi va crește proporțional cu numărul refuzurilor partenerei. Ca și o reacție de autoapărare împotriva suferinței și sentimentului de umilință pe care-l simte acut, cu timpul va înceta să mai propună contacte sexuale și va ajunge, în mod inconștient, să nu mai fie atras de partenera lui și să nu-și mai dorească să facă sex cu aceasta. În mod instinctiv, femeia simte că sentimentele partenerului se răcesc și va folosi acest fapt ca scuză pentru a nu iniția ea însăși contacte sexuale sau pentru a nu consimți la cele propuse de partener. Aici cercul pare să se închidă, iar cei doi parteneri să alerge în interiorul lui, în speranța că vor găsi o cale de ieșire. Sau măcar un vinovat pentru situația creată.
Astfel, bărbatul pentru care reprezentam totul în trecut, începe să se îndepărteze, iar sentimentele lui să se răcească. El se retrage în adâncurile ființei lui umilit și cu stima de sine vătămată, făcând tot posibilul să se apere și să se ferească de a mai trăi aceste sentimente. Îl vom regăsi tăcut, distant și rece, și vom avea nenumărate nemulțumiri de reproșat în conduita lui. În lipsa unei vieți sexuale satisfăcătoare întreaga relație afectivă se prăbușește.
Ce se întâmplă când un bărbat rănit întâlnește o altă femeie dispusă să-l accepte pe el cu tot cu nevoile lui sexuale? Același lucru care s-a întâmplat și la începutul relației noastre: se îndrăgostește! Depinde de noi cum interpretăm acest lucru și pe cine găsim vinovat pentru asta. Și mai ales, depinde de noi dacă lăsăm să se întâmplă sau nu asta…
scris de SmartLady
